La ușă apare Kra, o cioară sentimentală, dotată cu darul vorbirii, cu vervă, umor și aplomb, venită pe post de dădacă, companion, analist, vindecător care promite că va rămâne până nu vor mai avea nevoie de ea. Ce se va întâmpla mai departe?

Un debut extraordinar al englezului Max Porter (născut în 1981), care îmbină poemul în proză cu fabula și eseul despre durere, într-un număr foarte mic de pagini. O carte care a fost răsplătită cu Premiul Dylan Thomas 2016 și Premiul Sunday Times pentru tânărul scriitor al anului 2016, finalistă la Premiul National Book Critics Circle John Leonard (SUA), a fost vândută în Marea Britanie în peste 100.000 de exemplare, tradusă în peste 20 de limbi). Drepturile de ecranizare au fost achiziționate de Pulse Films.

„La patru sau cinci zile de la moartea ei, stăteam singur în camera de zi și mă întrebam ce să fac. Mă învârteam pe acolo, așteptam să treacă șocul, așteptam ca din modul aparent organizat în care-mi petreceam zilele să răsară un sentiment bine definit. Copiii dormeau. Eu beam. Fumam țigări răsucite la fereastră. Simțeam că poate principala consecință a dispariției ei avea să fie că eu urma să devin pentru totdeauna un organizator, un creator de liste care face schimb de clișee de recunoștință cu alții, un arhitect mecanic al rutinelor pentru niște copii mici fără mamă. Durerea mi se părea cvadridimensională, abstractă, vag familiară. Mi-era frig. S-a auzit soneria de la intrare și m-am pregătit sufletește pentru încă o dovadă de bunătate”.

Dar la ușă se află Kra, o cioară sentimentală, dotată cu darul vorbirii, cu vervă, umor și aplomb, venită pe post de dădacă, companion, analist, vindecător care promite că va rămâne până nu vor mai avea nevoie de ea. Va rămâne cu cei trei pe perioada doliului, până când familia începe să se vindece. Realitate sau himeră? Are puțină importanță din momentul în care rezultatul e aducerea la viață a celor trei. Explorând pe rând gândurile tatălui, ale celor doi băieți și ale Corbului, Max Porter dă viață durerii, lipsei persoane iubite, regretelor, furiei, negării, toate sentimente ușor de recunoscut. Puterea imaginației și a cuvintelor în procesul de vindecare.

Un roman-poveste-fabulă încântător.

Max Porter – „Durerea e o făptură înaripată”. Editura Pandora M. Traducere din engleză de Mihaela Buruiană. 122 pag.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.