Miniştrii de Finanţe ai statelor din zona euro au ajuns la un acord, joi seară, privind un plan de asistenţă financiară pentru atenuarea efectelor economice generate de criza coronavirusului, afirmă oficiali citaţi de Financial Times.

Oficialii au declarat că negocierile între reprezentanţii principalelor ţări care aveau disensiuni, Germania, Olanda, Italia şi Franţa, au produs, joi seară, o poziţie de compromis care acum va putea fi avansată spre examinare de către liderii tuturor statelor şi instituţiilor Uniunii Europene.

“Am acţionat în mod decisiv în favoarea cetăţenilor în mai puţin de o lună”, a declarat Mario Ceteno, preşedintele Eurogrupului, în cursul videoconferinţei.

În mod esenţial, textul care le va fi prezentat liderilor UE nu va insista asupra fixării unor condiţii macroeconomice pentru liniile de creditare create prin planul de asistenţă financiară. Aceasta era o solicitare-cheie a Guvernului Olandei, dar Italia se opunea ideii. “Olandezii au făcut un compromis”, a declarat un oficial de rang înalt prezent la negocieri.

Principalele elemente ale setului de măsuri includ pregătirea liniilor preventive de creditare ale Mecanismului European de Stabilitate (ESM/MES), majorarea capacităţilor de credit ale Băncii Europene de Investiţii şi un nou sistem de asigurări de şomaj elaborat de Comisia Europeană.

Grupul va propune şi constituirea unui fond de revenire, menit să faciliteze relansarea economică după anularea restricţiilor antiepidemice, dar modul exact în care acest instrument va fi finanţat va face obiectul viitoarelor dezbateri şi dispute, notează FT.

Reprezentanţii unui grup de ţări din zona euro s-au întâlnit înaintea negocierilor de joi seară pentru a ajunge la un compromis acceptabil atât de Guvernul de la Haga, cât şi de ţări sudice precum Italia şi Spania.

Textul, obţinut de FT, prevede că ţările care vor accesa liniile de creditare ale Mecanismului European de Stabilitate vor trebui să asume doar “angajamentul utilizării acestui sistem de credit pentru a susţine costurile interne de finanţare directă şi indirectă a serviciilor medicale, de tratament şi prevenţie asociate crizei Covid-19”.

Eforturile negocierilor s-au axat pe exercitarea de presiuni asupra Guvernului olandez pentru a renunţa la poziţia intransigentă privind Mecanismul European de Stabilitate. În prima rundă, părea că exista posibilitatea ajungerii la un acord miercuri dimineaţă, dar acest lucru s-a dovedit imposibil atunci din cauza limitelor impuse de ministrul olandez de Finanţe, Wopke Hoekstra. Haga avea obiecţii asupra a numeroase aspecte, inclusiv asupra scopului schemei de asigurări de şomaj elaborată de Comisia Europeană (“SURE”), dar principala problemă se referea la condiţionalităţile macroeconomice asociate liniilor de creditare ale Mecanismului European de Stabilitate.

Alte ţări, inclusiv Germania, considerau că un drum înainte care să ajute Italia ar fi posibil doar prin condiţii ultrafacile care să prevadă în primul rând ca fondurile să fie cheltuite direct pentru reacţia la criză şi, în al doilea rând, să oblige statele să continue respectarea reglementărilor fiscale, obligatorii oricum pentru toate statele membre ale Uniunii Europene.

Wopke Hoekstra afirmase că Olanda nu vrea să blocheze acordarea de asistenţă financiară imediată Italiei şi altor ţări, pentru sistemele medicale, dar ar vrea ca ulterior să fie elaborate planuri de reformă post-criză, pentru a exista siguranţa că la un moment dat rambursează fondurile.

Deşi Germania şi Franţa continuă să aibă poziţii diferite asupra problemei amplorii obligaţiunilor de mutualizare a datoriilor suverane prevăzute în evenualul plan de asistenţă financiară, cele două ţări au colaborat strâns pentru a convinge toate statele să susţină planul Eurogrupului elaborat de Mario Centeno.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.