Ascensiunea populismului, accentuarea declinului democrației, creșterea influenței Chinei, intensificarea disensiunilor comerciale, o nouă cursă a înarmării nucelare și alte evoluții îngrijorătoare din 2018 par să indice că noul an va fi probabil cel puțin la fel de zbuciumat ca cel anterior.

2018 – Începutul sfârșitului crizei din Coreea ori doar un respiro?

Surprinzătoarea detensionare a situației din Peninsula Coreea, după un an 2017 marcat de amenințări și declarații belicoase și numeroase teste balistice și atomice, reprezintă poate cel mai important eveniment geopolitic al anului 2018.

Ofensiva diplomatică a Coreei de Nord a început chiar de pe 1 ianuarie 2018, atunci când Kim Jong Un, liderul regimului de la Phenian, în mesajul său de Anul Nou, s-a arătat dispus să trimită sportivi nord-coreeni la Jocurile Olimpice de Iarnă din Coreea de Sud.

A urmat apoi defilarea sportivilor din cele două Coreei sub acelaşi steag, o premieră în ultimii 12 ani, iar apoi, în aprilie, prima întrevedere între liderii de la Seul şi Phenian, în „Satul Păcii” Panmunjom din zona demilitarizată.

Pe 12 iunie, la Singapore, a avut loc întrevederea istorică între Kim Jong-Un și președintele SUA, Donald Trump. Cu această ocazie, cei doi lideri au anunțat angajamentul denuclearizării Peninsulei Coreea,

Totuși, specialişti în relaţii internaţionale avertizează că întâlnirea de la Singapore a generat doar rezultate simbolice, însă nimic concret.

Situaţia rămâne calmă, dar Kim Jong-Un nu pare dispus să renunţe la programele de înarmare atomică şi balistică, astfel că negocierile SUA-Coreea de Nord sunt în impas.

Trump și Kim Jong-Un au semnalat că doresc să se întâlnească din nou, însă eșecul discuțiilor ar putea duce la reluarea ameninţărilor şi escaladarea crizei.

O nouă cursă a înarmării? Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare și „Armele Minune” ale Rusiei

În martie, președintele Vladimir Putin a anunţat că Rusia dezvoltă o serie de noi arme strategice inovatoare ce pot fi echipate cu focoase nucleare, inclusiv rachetele balistice Sarmat, sistemul de rachete hipersonice Avangard, o dronă subacvatică ce poate distruge porturile inamice sau o rachetă intercontinentală cu propulsie atomică.

În octombrie, Donald Trump și-a declarat intenția retragerii SUA din Tratatul Forţelor Nucleare Intermediare (INF), iar pe 4 decembrie, Washingtonul a oferit Rusiei 60 de zile pentru a se conforma prevederilor acordului.

Administația Trump susţine că Rusia a încălcat acest Tratat, dar Moscova a acuzat în mai multe rânduri că sistemele antibalistice instalate de Statele Unite în Europa, inclusiv în România, constituie încălcări ale acordului.

O alta problema o reprezintă China, țară ce nu a semnat acordul, care însă are rachete ce încalcă termenii acordului.

O intensificare a cursei înarmării ar putea provoca o criză politică în NATO, în contextul tensiunilor tot mai acute în relația transatlantică.

Ascensiunea populismului, declinul democrației și modelul chinez de autocrație

Ascensiunea populismului a continuat în ritm rapid, astfel că la „jumătatea lui 2018, economiile conduse de formațiuni democratice clasice au reprezentat doar o treime din PIB-ul comun al G20, comparativ cu 83% în 2017”, conform unui studiu realizat de Bloomberg Economics. Ulterior au mai fost aleși încă doi preşedinţi populişti, Andres Manuel Lopez Obrador (Mexic) şi Jair Bolsonaro (Brazilia).

Principiul „mai întâi America”, promovat de Donald Trump, a influenţat retorica şi acţiunile liderilor populişti şi naţionalişti din Europa şi America Latină.

La fel ca Trump, candidaţii populişti din diverse ţări au profitat de incapacitatea liderilor politici convenţionali de a gestiona în mod adecvat chestiuni care au provocat temeri în rândul populaţiei, cum ar fi globalizarea, problemele economice, migraţia, corupţia.

Exploatarea temerilor populației a propulsat la putere formaţiuni populiste, aşa cum este cazul Ligii Nordului în Italia sau Partidului Libertăţii în Austria.

Mai mult, nivelul de control social exercitat de președintele Chinei, Xi Jinping, reprezintă o amenințare directă la adresa valorilor democratice din întreaga lume, consideră editorialistul Simon Tisdall într-un material pentru cotidianul The Guardian.

Xi Jinping, cel mai puternic lider chinez modern după Mao Zedong, și-a consolidat anul acesta puterea, prin eliminarea limitei de doua mandate prezidentiale, astfel devenind de facto președinte pe viață.

În contextul creșterii influenței economice a Chinei, în special în Asia de Sud-Est și Africa, este de așteptat ca modelul de represiune și control social promovat de Xi Jinping să fie imitat de despoți din alte țări ce aspiră să extirpe orice vestigiu de pluralism politic ori dizidență.

2018 – Anul Protestelor

Milioane de oameni din întreaga lume au ieșit pe străzi pentru a protesta față de corupție, inechitate, ascensiunea autoritarismului etc.

Cele mai ample mișcări de protest din 2018 au fost cele din Franța și Fâșia Gaza.

Începând din noiembrie, sute de mii de persoane au participat la protestele săptămânale organizate în Franţa de Mişcarea „Vestelor Galbene”, care denunţă majorarea preţurilor la carburanţi şi erodarea nivelului de trai.

Franţa a fost şocată de imaginile care au surprins protetatari cu cagule în confruntări cu forţele de ordine. Arcul de Triumf de la Paris a fost vandalizat, numeroase magazine au fost jefuite, iar mai multe mașini au fost incendiate.

În încercarea de a calma spiritele, președintele francez Emmanuel Macron a promis majorari de salarii și scutiri de taxe, însă protestele violente au continuat și după anunțarea acestor concesii.

Începând din 30 martie 2018, mii de palestinienii au participat săptămânal la protestele violente de la graniţa Israelului cu Fâșia Gaza. De aproape şapte luni, protestele continuă cu intensitate crescută, aproape 200 de palestinieni și un militar israelian fiind ucişi până acum în încleștări. Manifestanții protestează față de ocupația israeliană în teritorii locuite anterior de palestinieni, dar și față de mutarea Ambasadei SUA la Ierusalim.

Un număr mare de persoane au ieșit și Ungaria la așa-numitele proteste față de „Legile Sclaviei”, dar și față de alte politici ale premierului Ungariei, Viktor Orban, a cărui autoritate părea de nezdruncinat până acum. Manifestanții au contestat o reforma în domeniul muncii, dar și implicarea Guvernului Orban în domeniul justiţiei.

În Armenia, un val de proteste antiguvernamentale a provocat căderea Guvernului de la Erevan, iar liderul manifestanților, Nikol Pashinyan, a devenit premier.

Proteste, uneori violente, s-au mai înregistrat și în Republica Moldova, Polonia, Serbia, Venezuela sau România.

Presa sub asediu – Cazul Khashoggi

Într-o regiune în care sute de mii de oameni au murit în urma conflictelor, asasinarea cu brutalitate a jurnalistului disident Jamal Khashoggi, de agenți saudiți, a fost unul dintre cele mai semnificative evenimente din 2018.

Khashoggi, asasinat în Consulatul Arabiei Saudite din Istanbul, a generat critici vehemente la nivel internaţional împotriva Riadului, prinţul moştenitor al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman, fiind suspectat de implicare în asasinat. Riadul a negat însă vehement aceste acuzații.

Donald Trump a fost și el criticat după ce a afirmat că, din considerente strategice, îl sprijină pe prințul moştenitor saudit, indiferent dacă acesta este implicat sau nu în asasinarea jurnalistului.

În anul 2018 au fost uciși 80 de jurnalişti în întreaga lume, cel mai ridicat număr din ultimii trei ani, conform organizației Reporteri fără frontiere (RSF).

Organizația avertizează că intensificarea încercărilor de controlare a mass-mediei și „climatul de ură și animozitate” față de jurnaliști, încurajat de lideri politici, reprezintă „amenințări la adresa democrației”.

SUA versus restul lumii în privința comerțului

Încă din timpul campaniei prezidențiale, Donald Trump a promis că va duce o politică agresivă în domeniul comercial, vizând în special China, iar în 2018 a pus în aplicare această promisiune.

În martie, Donald Trump a iniţiat aplicarea unor taxe vamale suplimentare, vizând importurile de oţel şi aluminiu din cele mai multe ţări, inclusiv China, dar și țări aliate. Au urmat tarife suplimentare asupra unor importuri din China în valoare totală de 250 de miliarde de dolari.

În replică, UE, China și alte țări au aplicat de măsurile comerciale de retorsiune împotriva unor produse fabricate în Statele Unite, afectând serios economia americană.

În iulie, Administrația Trump a suspendat decizia de impunere de taxe vamale suplimentare asupra vehiculelor importate din ţările UE, iar în noiembrie, Trump și președintele chinez Xi Jinping au încheiat la un armistițiu comercial de 90 de zile.

Însă acest armistițiu fragil nu reprezintă nicidecum sfârșitul disputei comerciale sino-americane, așă că se preconizează că subiectul va continua să fie în prim plan și în 2019.

Pe de altă parte, după discuții dure, SUA, Canada și Mexic au reușit să renegocieze Acordul nord-american de liber-schimb (NAFTA), iar UE şi Japonia au semnat în iulie un acord comercial, ce creează o zonă de liber schimb care generează aproape o treime din PIB-ul mondial.

Cazul Skripal – un nou punct minim în relațiile dintre Occident și Rusia

Pe 4 martie, în orăşelul britanic Salisbury a avut loc un atac neurotoxic ce l-a vizat pe fostul spion rus Serghei Skripal şi pe fiica acestuia, Iulia Skripal. Cei doi şi-au revenit în urma atacului, dar, o femeie intoxicată în iulie cu aceeaşi substanţă a decedat.

Marea Britanie şi alte ţări occidentale din cadrul NATO şi UE au atribuit atacul Rusiei, dar Moscova a negat orice implicare în acest atac și a sugerat că incidentul ar putea fi o înscenare.

Incidentul a cauzat o deteriorare suplimentară a relațiilor între Rusia și Occident, zeci de state expulzând aproximativ 150 de diplomaţi ruşi. În replică, Moscova a expulzat acelaşi număr de diplomaţi din ţările respective.

Pacea a rămas evazivă în cazul celor mai multe războaie și în 2018

Intensitatea războiul civil din Siria s-a redus în 2018, după ce în urma luptelor sângeroase din anii anteriori au fost eliberate majoritatea teritoriilor ocupate de rețeaua teroristă Stat Islamic și au fost lichidate o serie de poziții strategice ale rezistenței anti-Assad. Președintele Bashar al-Assad, deși a spulberat speranțele opoziției de a îl înlătura de la putere, mai are multe lupte dificile de dus împotriva rebelilor pentru a obține victoria finală.

Conflictul sirian a rămas însă la fel de complex, în urma intervențiilor militare ale Turciei și atacurilor aeriene ale Israelului, dar cel mai surprinzător eveniment este retragerea trupelor americane din nordul Siriei, anunțată de Trump în luna decembrie, evoluție ce modifică radical raportul de forțe din zonă.

Se pare că decizia surprinzătoare privind Siria a fost luată de Trump fără să se consulte cu principalii consilieri prezidenţiali şi cu ţările aliate. În acest context, secretarul Apărării din SUA, James Mattis, şi-a prezentat demisia.

Războiul civil din Yemen, intrat în al patrulea an de existență în 2018, a generat cea mai gravă criză umanitară din lume, potrivit ONU.

Situația în estul Ucrainei a rămas una tensionată, însă incidentele violente au fost rare. Conflictul s-a amplificat din nou în noiembrie, după incidentul naval dintre Rusia şi Ucraina din strâmtoare Kerci. Tensiunile probabil nu se vor reduce până la alegerile prezidenţiale ucrainene, programate pe 31 martie.

2018 a fost un an deosebit de sângeros în Afganistan, cu forțele guvernamentale încercând din greu să reziste atacurilor tot mai intense ale insurgenților talibani, iar mii de civili au murit în atentate, în cursul confruntărilor armate sau în urma bombardamentelor efectuate de aviația SUA.

În luna decembrie, reprezentanţi ai talibanilor au acceptat să participe la discuții cu emisarul SUA pentru reconciliere în Afganistan, însă negocierile între cele două părți se anunță dificile, mai ales că talibanii nu recunosc legitimitatea Administrației de la Kabul.

Reactivarea crizei iraniene

În mai 2018, Donald Trump a anunţat retragerea SUA din Acordul nuclear semnat de marile puteri cu Iranul în anul 2015, pe care l-a catalogat drept „defectuos”, „decăzut şi putred”. UE, Rusia şi China au indicat că doresc să menţină înțelegerea.

Strategia, susţinută de Israel și Arabia Saudită, este de a forţa Iranul să revină la masa negocierilor şi de a nu se mai implica în conflictele din Yemen, Siria, Liban.

În replică, Iranul a amenințat că ar putea bloca Strâmtoarea Hormuz, prin care sunt transportate zilnic 30% dintre resursele de petrol utilizate la nivel mondial.

Sancțiunile impuse de Washington asupra Teheranului vor determina o deteriorare și mai mult a situației economice a Iranului, astfel că riscul unei escaladări a crizei este destul de ridicat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.