Un pompier din Botoșani care a străbătut până acum 750 de kilometri prin deşerturile lumii pentru a face cunoscută cauza copiilor cu autism din judeţ se pregătește pentru o nouă cursă extremă în Patagonia. ”Cel mai greu nu e să suporţi cele 55 de grade, ci lipsa apei”, spune acesta.

În vârstă de 41 de ani, plutonierul major Iulian Rotariu, angajat al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani, se pregătește pentru a participa la una dintre cele mai grele curse de alergare din lume – ”Roving Race”, care va avea loc în Patagonia, în luna noiembrie.

Pompierul din Botoșani este primul român care aleargă la ultramaratoane organizate în deșert și a reușit să se claseze pe primele locuri la toate compețiile la care a participat, chiar dacă temperaturile extreme sunt greu de suportat.

Iulian Rotariu participă la maratoane în scop caritabil, pentru a-i sprijini pe copiii cu autism din Botoșani și a început de curând pregătirile pentru o nouă cursă care va avea loc în perioada 12 – 19 noiembrie în cea mai faimoasă și neîmblânzită regiune din America de Sud, dominată de munții Anzi – Patagonia.

“Alerg pe dealurile și pădurile din jurul orașului și mă pregătesc și la baza sportivă a Liceului Sportiv din Botoșani, unde sunt ajutat de o profesoară să mă antrenez”, a declarat, pentru corespondentul MEDIAFAX, Iulian Rotariu.

Acesta afirmă că cel mai greu în cursele extreme pe care a reușit să le ducă la bun sfârșit în ultimii doi ani, fie că este vorba de “Gobi March” din China, ”Atacama Crossing” din Chile sau ”Sahara Race”, nu a fost cursa propriu-zisă și nici căldura excesivă care, la ultimul maraton, a ajuns până la 55 – 56 de grade Celsius, ci lipsa apei.

“Sunt variații uriașe de temperatură, în timpul zilei au fost 55 – 56 de rade Celsius, iar în timpul nopții temperatura este cuprinsă între 0 și 5 grade. Cel mai greu însă este să reziști cu cei 12 litri de apă pe care ți-i dau organizatorii. Este foarte cald și din păcate apa nu-ți ajunge până la finalul zilei. Este foarte dificil, iar condițiile de organizare nu sunt cele mai fericite. Dacă te trezești dimineața și alergi pe răcoare și reușești să finalizezi cursa până la amiază, trebuie să stai la soare, sub cerul liber, până când apune soarele. Te prăjești efectiv la soare. Nu există nicio urmă de umbră și atunci te rogi să ajungi cu bine acasă”, spune pompierul.

Acesta nu se gândește să renunțe, pentru că rugăciunile și speranțele celor de acasă îi dau puterea să continue.

“De multe ori sunt întrebat de ce mă întorc să concurez la aceste maratoane extrem de dificile. Eu alerg pentru copiii a căror cursă nu se sfârșește niciodată. Totuși, sunt pompier, așa că pentru mine viața are prioritate. Chiar dacă rezultatele obținute nu mă clasează pe primul loc, eu dau cât pot. Îmi depășesc limitele, dar pentru mine viața are prioritate. Rămân oricum cu sechele după orice competiție extremă – degerături, insolație, unghii distruse, dar rugăciunile m-au ajutat. Ele mă țin în picioare: rugăciunile mele și a celor de acasă”, spune Iulian Rotariu.

Pompierul din Botoșani a recunoscut că de mic copil îi plăcea să alerge, însă abia în urmă cu câțiva ani, după o problemă în familie, și-a descoperit noua vocație, aceea de a alerga la maraton.

“De mic mi-am dorit să alerg. Alți copii își doreau mașinuțe sau jucării, eu alegeam să alerg în deșert și la polul nord. Copiii râdeau de mine, dar acesta a fost visul copilăriei mele. Acum cinci ani, băiețelul meu a suferit o intervenție chirurgicală la Târgu Mureș. A fost operat pe inimă, iar operația a durat nouă ore. În tot acest timp eu am alergat în jurul spitalului din Mureș. Atunci m-a abordat cineva și m-a întrebat dacă nu vreau să particip la un maraton. Am spus nu pentru că nu-mi stătea capul la așa ceva, însă după ce am ajuns acasă, am început să mă gândesc dacă nu cumva aș putea alerga la maratoane. Primul maraton la care am alergat a fost în Piatra Craiului”, afirmă Rotariu.

De curând, Iulian Rotariu beneficiază de sprijinul ultramaratonistului Tibi Ușeriu, care îl găzduiește în campusul de la Tășuleasa Social, din Pasul Tihuța, ori de câte ori pompierul din Botoșani poate ajunge aici și îl ajută să se antreneze.

“Pentru mine este un mare pas înainte. Ajutorul domnului Ușeriu, sfaturile bune care vin de la cineva care știe ce înseamnă un ultramaraton în condiții extreme, mă ajută foarte mult”, adaugă subofițerul.

Plutonierul major Iulian Rotariu a alergat, în cei doi ani de când participă la ultramaratoane, 750 de kilometri prin deșert și a participat și la o cursă de 420 de kilometri, de la Sofia la București.

Cursa pentru care se pregătește acum, ”Roving Race Patagonia 2017”, se va desfăşura într-o zonă muntoasă, cu lacuri și dune de nisip, la o altitudine de 3.000 de metri, și aici variațiile de temperatură fiind extreme.

LĂSAȚI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.